ATELIER DE CREAŢIE

(clasa V - XII)

„Cuvântul lui Dumnezeu este viu”

„De voi încuia cerul şi nu va fi ploaie, de voi porunci lăcustei să mănânce ţara, sau voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu, şi se va smeri poporul Meu, care se numeşte cu numele Meu, şi se vor ruga şi vor căuta faţa Mea, şi se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor şi le voi tămădui ţara.

Acum ochii Mei vor fi deschişi şi urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea ce se va face în locul acesta. Căci am ales acum şi am sfinţit templul acesta, pentru ca să fie numele Meu acolo în veci; şi ochii Mei şi inima Mea să fie acolo în toate zilele.” (II Paralelipomena 7, 13-16)

       Făcând referire strict la paragraful biblic, el se poate determina ca având două ramuri. Ambele având o importantă desăvârşită şi o esenţă copleşitoare şi bine determinată.

       Prima ramură făcând referire la modul prin care un om trebuie sa îşi trăiască viaţa. Astfel că ploaia, seceta, lipsa hranei şi boala, sunt doar obstacole întalnite în drumul spre mântuire, ele reprezentând totodată teste pe care creştinul este nevoit să le treacă în cadrul vieţii sale trecătoare. Teste în timpul cărora să dea dovadă doar de rabdare, încredere şi smerenie pentru ca Dumnezeu să aprecieze efortul efectuat.

       “Atunci îi voi auzi din cer...”, deducem că Dumnezeu este atotştiutor şi omniscient. Vede, aude, simte şi ştie tot. Deci, Dumnezeu ştie când poporul suferă, şi aude când acesta  se căieşte şi cere iertare pentru greşelile săvârşite. Astfel că “bariera” dintre Pământ şi cer este nesemnificativă atunci când spiritul credinţei este resimţit în ambele locuri.

       În cadrul celei de-a doua ramuri se face referire la locul unde Dumnezeu este mereu prezent şi unde ne cheamă cu scopul de a merge înspre lumină, pentru a face un prim pas către mântuire. 

       “Acum ochii Mei vor fi deschişi şi urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea ce se va face în locul acesta ”. Această frază demonstrează faptul că Dumnezeu veghează asupra lăcaşului de cult. Însuşi Mântuitorul a luptat împotriva umplerii Templului sacru cu diferite tarabe, deoarece nimeni nu este în suficientă măsură să înjosească şi să uite scopul pentru care s-au pus bazele Templului.

       “..pentru ca să fie numele Meu acolo în veci şi ochii Mei şi inima Mea să fie acolo în toate zilele”. De aici deducem faptul că în Biserică e loc strict pentru Dumnezeu şi pentru cei care îi slujesc Lui, nu e loc pentru păgânii care au cu totul altă credinţa şi care vor să îşi bată joc de cuvântul Domnului. Mai putem deduce că atât de mult ţine Dumnezeu la Biserică, încât lasă o parte din suflarea divină în interiorul acesteia.

       Însuşi Dumnezeu a selecţionat şi acceptat acest loc, ca fiind Casa Sa, după ce Solomon a finalizat înfăptuirea acesteia.

       “Îţi ascult rugăciunea,şi aleg locul acesta drept casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe”. Rezultă că Dumnezeu nu înfăptuieşte suflare şi spirit divin în Casa Sa, doar cu scopul de a I se simţi prezenţa acolo, El dorind să primească slava cea binecuvenită.

       Dumnezeu în continuarea frazei superioare îl mai anunţă pe Solomon că dacă va lua modelul lui David şi va asculta poruncile Sale, scaunul său se va întării. Astfel că Dumnezeu iubeşte şi îndrumă pe cel care vine întru numele Său, oferindu-i şi ajutorul de care are nevoie în continuitatea sa pe drumul cel plin de lumină. Chiar dacă respectul faţă de cele sfinte si iubirea faţă de cele plăcute lui Dumnezeu nu vor avea urmări plăcute în viata aceasta în care trupul se naşte din ţărână şi în ţărână va ajunge,cu siguranţă satisfacţia va veni în cadrul judecăţii de apoi, când toţi vom fi judecaţi dupa cele făcute în cadrul vieţii lumeşti.

       Însă Dumnezeu îl anunţă, de asemenea pe Solomon că dacă se va abate poporul său de la legile Sale şi se va lepăda de poruncile Sale, poporul va resimţi cu mare putere asprimea cu care va fi tratat,şi că toţi se vor mira de pământul pe care este aşezat poporul lui Solomon, pentru că acesta va fi gol şi pustiu.

       Astfel că Dumnezeu iubeşte pe cel bun şi milostiv,îndrumă pe cel dezorientat,dar tratează cu asprime pe cel batjocoritor şi neascultător faţă de poruncile cele sfinte.

Negrea Bogdan

Clasa IX

Centrul Parohial pentru Copii şi Tineri “Sf. Treime” Huedin II