Şcoala - un ideal obligatoriu
În aceste rânduri mă voi referi mai
mult la amprenta etică pe care Şcoala a lăsat-o asupra mea, referindu-mă mai
puţin la stilul arhitectural ce o caracterizează şi o face atât de specială din
punctul meu de vedere.
Cu toţii
conştientizăm importanţa şcolii,rostul timpului ce se scurge leneş la orele de
curs sau atitudinea, câteodată, austeră a profesorilor. Nu o consider drept o
clădire uriaşă şi mohorâtă, ci un lăcaş în care viitorul meu începe să
înflorească, ajutându-mă astfel să ating idealul, pe care cu siguranţă mulţi
şi-l doresc.
Poarta brună de
fier, mereu scârţâind cand o deschid, parcă îmi şopteşte prin acest zgomot
cuvinte măgulitoare la adresa celei pe care o păzeşte şi o înconjoară. De
asemenea, draperia, de un galben palid, îi dă o notă de subtilitate, iar
băncile, mereu lustruite îmi conferă, mie personal un simţământ de protecţie
asupra celei ce-mi însuşeşte zi de zi detalii şi amănunte folositoare. Aceeaşi
atitudine o au şi pomii, florile, chiar şi păsările, ce o privesc atât de uimite.
Apoi copiii
...glasurile lor zglobii ce răsar la clinchetul clopoţelului trezesc în mine
emoţii greu de descris. Mă încântă de altfel, cum sub praful acela magic de
cretă, distracţia şi studiul se pot împleti atât de bine şi atât de armonios.
Deci, şcoala poate fi privită ca
un loc în care prezenţa elevilor este obligatorie dar şi o cale către un succes
adorat.
MARIA BRADU
„Centrul
catehetic Protopop Martir Aurel Munteanu” – biserica Huedin II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu