Cuvantul lui Dumnezeu este viu

ATELIER DE CREAŢIE

(clasa V - XII)

„Cuvântul lui Dumnezeu este viu”

„De voi încuia cerul şi nu va fi ploaie, de voi porunci lăcustei să mănânce ţara, sau voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu, şi se va smeri poporul Meu, care se numeşte cu numele Meu, şi se vor ruga şi vor căuta faţa Mea, şi se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor şi le voi tămădui ţara.

Acum ochii Mei vor fi deschişi şi urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea ce se va face în locul acesta. Căci am ales acum şi am sfinţit templul acesta, pentru ca să fie numele Meu acolo în veci; şi ochii Mei şi inima Mea să fie acolo în toate zilele.” (II Paralelipomena 7, 13-16)

În prima parte a capitolului 7 din Cartea a doua a Paralelipomenelor ne este înfăţişat Solomon în mijlocul unei adânci şi pătimaşe rugăciuni, care aduce cu sine “foc” ce “a mistuit arderile de tot şi jertfele” această idee dorind să evidenţieze puterea cu care era rostită rugăciunea, ”focul” nefiind altceva decât dorinţa interioară ce-l purta pe Solomon spre calea ”Lui Domnezeu” care mai apoi ”a umplut templul de slava Domnului” a adus suflare Divină acelui loc.

Toate aceste lucruri au schimbat sufletul şi mintea celor prezenţi spunându-ni-se că ”fii lui Israel toţi când au văzut focul şi slava Domnului pogorîndu-se peste templu au cazut cu faţa la pământ ...şi s-au închinat şi L-au lăudat” această teamă mai mult, cuibărită în conştiinţa lor ne arată faptul că puterea Domnului e dusă până la infinit iar teama e un sentiment care, indiferent de motivele pentru care e simţită trebuie acceptată şi astfel ea va fi un sfătuitor al nostru pe tot parcursul vieţii. Lauda adusă de acesti copii ai Israelului e un element în plus adus pentru caracterizarea”puterii divine” sintagma”în veac este mila Domnului” contureaza şi mai mult sentimentele pe care Dumnezeu le are pentru noi, oamenii de rând, având pentru fiecare milă şi bunătate necondiţionată.

În urmatoarele versete ne este înfăţişată jertfa pe care Solomon împreuna cu restul mulţimii o aducea lui Dumnezeu, pentu a-şi manifesta dragostea şi recunoştinţa, lucru care dupa părerea mea aduce spre venerare, iar azi noi ştim că prin lucruri simple, prin rugăciune şi sinceritate în faţa Domnului îţi dovedeşti credinţa, fără a mai fi nevoie să sacrifici vieţi, fie ele şi vieţi de animale.Urmează apoi sfinţirea templului şi un praznic făcut de Solomon ce a durat 7 zile, această cifră poate avea o altă semnificaţie, Dumnezeu a creat lumea şi viaţa pe parcursul a 7 zile, ultima zi fiind una de odihnă fizică dar nu şi spirituala . După toate acestea, mulţimea se întoarce la casele lor, toţi parcă fiind plini de”harul divin” ce s-a pogorât asupra lor.

Versetul 12 ne spune modul în care Dumnezeu s-a arătat lui Solomon, astfel că într-o noapte i-a zis “Ţi-am auzit rugăciunea şi Mi-am ales locul acesta drept casă de jertfă”. Această adresare atât de personală, scoate în evidenţă legătura formată între Dumnezeu şi supusul sau Solomon pentru a-i fi”casă” nu doar în sens propriu ci şi figurat, deoarece odata cu alegerea acestei”case” Dumnezeu a mai ales una si anume inima lui Solomon.

Ceea ce ni se spune în Versetul 13 face referire la pedepsele pe care” fii lui Israel” le vor primii dacă vor uita de cuvântul Lui.Expresia”dacă voi închide cerul şi nu va ploua” face referire la o”închidere” a cerului mai mult metamorfică şi reprezintă oarecum o piedică, care îl opreşte pe cel păcătos să mai ajungă la cer, aici cer înseamnă Raiul, un Rai care nu mai e deschis pentru cei care uită de existenţa celui care ne-a creat, am putea spune din nimic, pentru cei care consideră că puterea lor e mult peste a Lui, pentru aceia”nu va mai ploua” iar apa în sens propriu este vitală pentru noi toţi, aşa ar trebuii să fie şi credinţa, să fie acel element care ne menţine în viaţă, dar de cele mai multe ori nu e aşa, de aceea Dumnezeu l-a avertizat pe Solomon, spunându-i ce consecinţe vor aduce păcatele oamenilor.

Dumnezeu îi mai spune că ”dacă se vor smeri şi se vor ruga şi vor căuta spre faţa Mea şi milostiv voi fi cu păcatele lor şi le voi vindeca ţara” toate acestea fiind lucruri pe care credincioşii le primesc ca urmare a credinţei şi încrederii lor în puterea Lui. Această sintagmă ne arată că indiferent de greşelile săvârşite, iertarea va veni, dar, doar atunci când araţi că eşti vrednic de ea, iar Dumnezeu nu va abandona nicoidată pe nimeni, mereu ne va aştepta pe fiecare dintre noi cei care am călcat şi ne va primi cu braţele deschise, bucurându-se pentru fiecare om ce-şi recunoaşte şi acceptă păcatele şi plecă ochii şi capul în faţa Lui, recunoscând din inimă că a greşit.Pe acesta Dumnezeu îl va ierta şi işi va îndrepta toată grija şi atenţia asupra sa”vindecându-i rănile şi păcatele în acelaş timp”.

Versetele 16 si 17 vorbesc despre atenţia pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre cei care se roagă şi aşteaptă ajutorul său ”inima Lui” fiind una cu cea a celui ce aşteaptă şi se smereşte pentru a primi ajutorul Lui.În final putem spune că prin venele noastre nu trebuie sa pulseze doar sângele ci şi credinţa, căci viaţa noastră din credinţă s-a născut şi la final pentru credinţa noastră va trebui să dăm socoteală.

Tomoş Oana Andreea

Cls. IX

*******************